..aşa se numeşte concursul lansat de Lavinia odată cu cea de-a 3a campanie demarată. Concurs la care particip cu un articol care s-ar putea să iasă cam ameţit.  Nu ştiu de unde să încep.

Eram printr-a treia sau a patra când am intrat în contact cu primul pc. Îl avea un prieten. Şi juca Sarpente pe el (na, avea windows 98). Şi mi-am dorit şi eu. Ştiam că un calculator e bun la mai multe lucruri decât jocuri. Şi l-am bâzâit pe tata vreo 2 ani de zile să îmi cumpere unul (pe vremea aia avea mai mulţi bani ca acum). Aveam susţinere şi din partea mamei. Dar răspunsul lui a fost un nu! categoric. E prea mic să îi luăm calculator. Lasă-l să mai crească. Şi a ţinut-o aşa până am crescut. Doar că în momentul în care am avut “vârsta potrivită” nu au mai fost bani. Deci a trebuit să apelez la o firmă de cuie să îmi ofere unul şi să îmi pun pofta în el. În clasa a cincea am făcut un curs de operator pc terminat cu o diplomă de care sunt şi acum mândru (deşi nu mă ajută cu nimic să o deţin). Într-a opta am stat în aceeaşi casă cu unchi-miu care avea un Compaq (intel de 667 de mhz 128 rami si vreo 2gb hdd). Nu aveam prea mult acces la el (consumă mult curent! Mai opreşte-l 8-| ) şi când se întâmpla asta era doar sub supraveghere.

Ajuns la liceu accesul la informaţii şi la calculator a fost înlesnit. Colegiu naţional, sală de pcuri, specializare mate info… Şi m-am apucat să cumpăr reviste de IT. Astfel, la terminarea clasei a noua majoritatea prietenilor veneau la mine cerându-mi să îi ajut cu diverse probleme… Şi din recomandare în recomandare au ajuns să apeleze la mine persoane pe care nu le cunoşteam….

Până aici nu a apărut nici un PC propriu, nu? şi nici notele de 10. Ei bine, notele de 10 au fost constante în carnetul meu în toată şcoala generală. Şi asta nu pentru a obţine diverse lucruri de la părinţi (lucruri pe care poate altfel nu le-aş fi obţinut) ci pentru că voiam să ajung undeva mai sus decât ei…

PC-ul? a apărut la sfârşitul clasei a zecea (adică în urmă cu aproape 3 ani):

AMD Sempron 3000+ (single core, 1,6 Ghz )

1 Gb DDR

160 de gigei pe hard

video integrat

şi monitor LCD de 17″.

Calculator cumpărat prin Euro 200 şi pe care îl folosesc şi în prezent.

Ce am simţit în ziua în care mi l-am cumpărat? Nu pot descrie. Ştiu doar că m-am trezit de la ora 6 pentru ca la 7 să fiu la şcoală (era sâmbătă) să îmi iau voucherul şi să plec în Botoşani ca să îl cumpăr. Am ajuns acasă la ora cinci şi faptul că sursa noului calculator bâzâia la 5 minute după intrarea pe uşă spune tot ce am simţit în momentul ăla.

Am schimbat la el până acum un hdd şi o unitate optică (şi două tastaturi şi un mouse :-”) şi probabil o să mai schimb câte ceva în viitor, dar va rămâne acelaşi. Calculatorul meu 8->.

ps: cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat datorită calculatorului, a fost să îi cunosc pe toţi oamenii buni lângă care sunt şi care-mi sunt aproape. ;)

PR-ul versus jurnalista

empatie

#BlogOlympics - iniţiative salutare în blogosfer...

martie pe Copou - imagini amator