Am spus asta doar ca să îi fac pe plac şi să pară că nu mă gândesc la ea. De fapt eram total aerian şi complet dezorientat. Mergeam pe stradă ca un robot telecomandat. Tot drumul până la iaz l-am făcut mergând cu capul în pământ şi răspunzându-i la întrebări cu răspunsuri monosilabice, rar bisilabice, abia articulate.

Am ajuns până la urmă. Şi starea în care m-am aflat pe drum s-a transformat rapid în extaz. Cea mai mare aglomeraţie de costume de baie sexy purtate de fete super-fierbinţi se afla acum în faţa mea. Puteam considera că e raiul pe Pământ. Dar nu prea aveam tupeu să mă bag în seamă.

„Frate, mor aici. Ce mă fac? Astea’s super tari! Ce şanse am să se uite la mine?” Mai cunoşteam dintre ele, dar totuşi… era ceva ce mă reţinea. La Rebeca m-am dus cu fluturi în stomac, la astea trebuia să fiu mai tupeist că altfel eram mirosit de la distanţă şi, de obicei, fetele nu se feresc să facă tot felul de catalogări gen: „fraierul ăla care se uită la mine că boul la poarta nouă”. Nu voiam să par astfel şi decât să mă fac de râs din cauză că nu ştiam să agăţ, mai bine mă abţineam. Am făcut asta până în momentul în care am observat că o fată, blondă şi cu ochi albaştri, mă fixează cu privirea. Privind-o atent nu am putut să nu observ că are un corp bine conturat şi o faţă superb de senină. Avea ceva diferit faţă de celelalte. Părea că nu îi pasă de ce se întâmplă în jurul ei, mai pe scurt: era la fel de aeriană ca şi mine.

Apropiindu-mă de ea, îmi gândeam frazele.

- Bună. Am observat că mă priveşti cam insistent.

- Poate… nu e voie?

- Eu ştiu? Cert este că m-am gândit să-ţi urmez exemplul şi…

- Să te uiţi insistent la tine?

Mă dădea gata cu replicile ei şi părea că le gândeşte mai mult decât le gândeam eu pe ale mele.

- Nu. M-ai înţeles greşit. M-am decis să mă uit insistent la tine! Şi ştii ce am observat?

- Un costum de baie albastru?

- Şi asta. Dar altceva iese în evidenţă la tine.

- Ce anume?

- La naiba!

- Ce?

- Corpul tău are mai multe curbe decât un circuit de Formula 1!

- UAU! Serios?

- Am eu faţă de mincinos?

- Nu, dar asta e o vrăjeală de doi bani la care fetele cu capul pe umeri nu reacţionează aşa cum ai vrea. Ai putea lăsa lucrurile să meargă de la sine. Te-ai gândit cam mult la cum să mă bagi în seamă şi chestia asta strică tot farmecul unei prime întâlniri.

- Cum zici tu. Să las totul să decurgă de la sine. Începi tu?

- Totuşi tu ai fost cel care a făcut primul pas aşa că ai onoarea.

- Bene. Mă numesc Marian. Tu?

- Ramona.

- Îmi pare bine. Întinzând mâna aşteptam ca şi ea să facă acelaşi lucru. Când i-am atins degetele am simţit o uşoară tresărire urmată de un suspin abia sesizabil. Fineţea şi gingăşia mâinii ei m-au făcut să mă gândesc asupra faptului că în faţa mea era o persoană stilată cu care trebuia să fiu atent. Dar eu îmi îndreptam atenţia spre cu totul alte lucruri, cum ar fi una din piesele ce îi alcătuiau costumul de baie: sutienul, sau mai exact, ceea ce ascundea acesta. Încercam să mi-o imaginez fără el. cu acele linii frumos arcuite şi bine proporţionate ce îi conturau sânii sexy pe jumătate dezgoliţi…

- Ai putea, dacă te rog frumos, să nu mai priveşti aşa insistent către pieptul meu? Ai o privire de parcă ai vrea să mă dezbraci.

… şi totuşi interzişi!

- Tot ce-i posibil. Ăăă, adică am vrut să spun că ţi se pare.

- Tipule, pe cine încerci să fraiereşti? Ştim amândoi ce vrei, dar din păcate tu nu ştii ce vreau eu.

- Pfu! Ce ai putea să-ţi doreşti? La felul în care arăţi, un băiat ar trebui să aibă o maşină străină, de preferat ceva sport, în două portiere; un portofel plin mai tot timpul şi ar trebui să fie dispus să îţi îndeplinească şi cele mai extravagante dorinţe.

- Te înşeli! De ce toţi băieţii gândesc la fel despre fete?

- Nu ştiu. Poate pentru că toate fetele sunt la fel, materialiste şi puse pe fraierit?

- Cu gândirea asta nu ai şanse să stai prea mult timp aproape de mine.

- Aşa spun toate fetele: „cine, eu? Eu caut maşină şi mulţi bani?”. Ridicând mâna îmi arată poarta pe care intrasem:

- La ce mi-ar trebui maşina altuia. Aia de acolo e maşina tatălui meu. Şi va fi a mea când o să am dreptul să o conduc.

Privind atent, am văzut maşina pe care mi-o arăta. Trecusem pe lângă ea când am venit dar nu i-am dat atenţie. Sclipirile metalice din vopsea o făceau să pară un soare mai mic în lumina puternică a amiezii.

- Când te-am văzut, am crezut că eşti fată stilată. Dar să te lauzi cu maşinile de pe stradă nu e chiar dovadă de stil.

- Adică nu crezi că e a mea?

- Câtuşi de puţin.

- Hai să îţi demonstrez.

S-a ridicat, m-a prins finuţ de mână şi m-a tras după ea, spre poartă. Crezând că plec, DubluD, care până atunci se-ndepărtase, dar ţinuse ochii pe mine, strigă în urma mea:

- Bă, ce rapid eşti! Să ai grijă cu fata aia. Să fii cuminte, bine?

Nu am apucat să îi răspund pentru că „fata aia” mi-a luat-o înainte:

- Poate ar trebui să îţi faci griji pentru tine. Amicul tău e combinat, tu nu!

© 2010 LucicX Copierea integrală sau parţială a acestui articol fără a avea permisiunea autorului se pedepseşte conform Legii nr 8/1996 privind dreptul de autor

Etichete: agatat, combinatie, extaz, fete stilate, roman, tupeu, vrajeala
Scris în categoria Cariera | Nu sunt comentarii »